Vasile Piron este gârdălean, are 53 de ani, este fermier din 2011, deține 57 de animale (vaci de carne, Limuzin) și lucrează în jur de 50 de hectare de teren agricol. Face parte din Asociația Agricultorilor și Crescătorilor de Animale din Gârdani și este consilier local independent, în Consiliul Local al comunei Gârdani, din 2024. Agricultura, cu toate ramurile adiacente, are un numitor comun vital: hrana populației. De aceea, problemele din acest domeniu suscită un interes permanent. Fermierul Vasile Piron ne explică: “Nu e ușoară munca de fermier, iar problemele ne năpădesc, așa cum năpădesc buruienile culturile agricole. Am cerut acces la apă pe pășune. Până la urmă apa s-a tras. Primarul Nelu Dragoș ne-a sprijinit. Sigur, o plătim la metru cub, așa cum o plătește fiecare cetățean din comună. O altă problemă ar fi drumul de acces la terenurile agricole. În zona Capelei s-a decopertat și s-a adus balastru și piatră concasată. E un început. Cu subvenția pe care o primim de la APIA nu ne acoperim cheltuielile. Ba mai mult, subvenția a scăzut în ultimul timp. Înainte era circa 100 de euro pe hectar și s-a mai dat pentru înverzire 48 de euro pe hectar. Deci era undeva la 150 euro la hectar. Dar acuma s-a redus la 100 de euro pe hectar. Un alt of al nostru este faptul că, în ultimii 4-5 ani suntem afectați de lipsa precipitațiilor. Anul trecut mi-am coborât animalele de pe pășune și le-am băgat pe terenuri, pe Mociră. Aproape că nu au ce mânca. Seceta e foarte mare. Cum rezolvă alții problema? Am fost în Italia, zece zile, luna trecută. Am observat că toate canalele de irigație sunt pline de apă. Pe cursul râurilor, au făcut baraj, la strâmtori și au dirijat apa pe canalele de irigație. Tot porumbul e irigat; la fiecare două rânduri de porumb e un furtun de picurare. La noi nu cred că ar fi posibil. Nu există interes. Populația a îmbătrânit. Pot să vă spun că lucrările agricole pe care le făceam, în Gârdani, acum 20 de ani, le mai fac doar în proporție de 10%. De ce? Pentru că lumea a abandonat pământul. Bătrânii nu mai pot lucra, iar tinerii nu sunt interesați de agricultură. Sigur, pământurile nu rămân nelucrate, pentru că sunt date în arendă. În plus, cheltuielile au luat-o razna, iar prețul pe produse a scăzut. Acuma trei ani am dat kg de porumb cu un leu. Litrul de motorină era cinci lei și ceva, un sac de îngrășăminte a fost 60 de lei. Acuma, litrul de motorină e aproape 8 lei, un sac de îngrășăminte e 100 și ceva de lei. Iar kg de mălai boabe a scăzut la 80 de bani. Despre asta vorbim. Mai avem noroc cu animalele, pentru că mai luăm niște subvenții și prețul de achiziție e destul de bun. Dacă sunt pe plus la final de an? Sincer, nu mă pot plânge, dar nu ai sâmbătă, nu ai duminică, nu ai Paști, nu ai Crăciun, iar să mergi de-acasă mai multe zile trebuie să îți bagi om la lucru. După ce ai investit atâția bani, ți-ai făcut grajduri, ți-ai cumpărat animale și utilaje e greu să te lași. Zici că poate de la anul va merge mai bine. Trăiești cu speranța, asta e”.